Influenţa
fumului de ţigară şi a băuturilor cu coloranţi asupra restaurărilor compozite. 
Originally
published in Compendium, an AEGIS publication.
Paula
Mathias, DDS, MS, PhD; Thais Aranha Rossi, DDS;Andrea Nóbrega Cavalcanti, DDS,
MS, PhD;Max José Pimenta Lima, DDS, MS;Céres Mendonça Fontes, DDS, MS;Getulio
da Rocha Nogueira-Filho, DDS, MS, PhD
Rezumat
Acest
studiu evaluează efectul fumului de ţigară combinat sau nu cu consumul de
băuturi cu conţinut de coloranţi asupra modificărilor de culoare ale răşinilor
compozite, înainte şi după procedurile de relustruire.
Specimenele
din compozit au fost împărţite în grupuri (N=10):
control
(fără colorant);
fum
de ţigară;
cafea;
cafea
şi fum de ţigară;
vin
roşu;
vin
roşu şi fum de ţigară.
Timp
de 21 de zile grupurile 2, 4 şi 6 au fost expuse zilnic la fumul a 20 ţigarete,
iar grupurile 3, 4, 5 şi 6 au fost imersate în cafea sau vin roşu în fiecare
zi, pentru 4 minute. Determinările de culoare au fost efectuate cu
spectrofotometrul în momentul iniţial, după 21 de zile şi în urma procedurilor
de relustruire.
Analiza
statistică a arătat că expunerea la fumul de ţigară şi băuturile colorate a
condus la reducerea luminozităţii (P=0,0001) şi amplificarea pigmentării roşii
la majoritatea grupurilor experimentale (P<0,05).
La
grupurile 3, 4 şi 6 s-a observat o colorare galbenă crescută (P = 0,001).
Indiferent de lotul experimental, modificările coloristice totale au fost
semnificative din punct de vedere clinic (P>7,5). Relustruirea a conferit o
luminozitate mai mare, alături de reducerea pigmentării galbene (P<0,05).
Se
poate concluziona că asocierea agenţilor coloranţi combinaţi, precum fumul de
ţigară şi vinul roşu, modifică ireversibil culoarea răşinilor, indiferent de
procedurile de relustruire utilizate.
Fumul
de ţigară combinat cu băuturile cu coloranţi reduce luminozitatea şi amplifică
pigmentarea restaurărilor din răşini compozite.
Nepotrivirea
coloristică dintre materialele estetice şi ţesutul dentar natural restant
reprezintă unul din motivele majore ale înlocuirii restaurărilor din răşini
compozite. Deşi studiile anterioare raportau efectul de colorare al fumului de
ţigară asupra materialelor dentare estetice1, literatura de specialitate nu a
stabilit o relaţie între obiceiurile de fumat şi colorarea materialelor de
restaurare.
Fumul
de ţigară este un amestec complex a cel puţin 4000 compuşi diferiţi şi prezintă
două faze distincte2: faza volatilă, compusă din CO, CO2, NO, H2O şi alte
substanţe, şi faza particulară, constituită preponderent din gudron.3 Aproximativ
0,2% din compoziţia gudronului este reprezentată de pigmenţii bruni ai
frunzelor de tutun2, agenţi consideraţi responsabili pentru colorarea dinţilor
şi a materialelor dentare estetice.
Efectul
comun al substanţelor pigmentare asupra colorării materialelor dentare de
restaurare a fost descris anterior în literatură.4,5 S-a afirmat că unii
factori externi, precum clorhexidina de exemplu, poate amplifica efectul de
colorare al băuturilor colorate (ca vinul roşu, ceaiul, cafeaua) asupra
materialelor compozite.5 Întrucât culoarea materialelor dentare este puternic
influenţată de obiceiurile pacientului, iar fumatul se asociază de obicei cu un
consum crescut de cafea6 sau băuturi alcoolice (ex. vinul roşu)7, se impune
studierea efectului combinării acestor factori asupra colorării materialelor
estetice.
Diminuarea
petelor exogene de pe suprafaţa răşinilor compozite se obţine prin procedurile
de lustruire, curăţare şi albire.4,8,9 În cazul materialelor estetice
pigmentate, unii autori au descris modificări de culoare perceptibile după
efectuarea procedurilor de relustruire, îndeosebi în ceea ce priveşte creşterea
luminozităţii şi diminuarea aspectului gălbui.9 Totuşi, procedurile de
relustruire pot provoca uzură, fără revenirea culorii materialului estetic la nuanţa
pe care o prezenta înainte de expunerea la factorii de mediu.
Obiective
Scopul
acestui studiu a constat în evaluarea efectului pe care îl exercită soluţiile
de cafea şi vin roşu, individual sau combinate cu fumul de ţigară, asupra
modificărilor de culoare ale unei restaurări compozite, înainte şi după
procedurile de relustruire. Ipoteza de la care s-a pornit a fost aceea că
expunerea la agenţii coloranţi modifică parametrii cromatici ai răşinilor
compozite şi aceşti parametri revin la valorile iniţiale în urma etapei de
relustruire.
Material
şi metodă
S-au
confecţionat 60 specimene dintr-un material compozit răşinos cu nanoumplutură.
O matriţă Teflon®, având un orificiu central cu diametrul 9 mm şi grosimea 2
mm, a fost umplută cu un singur strat de compozit. Deasupra matriţei s-a
aplicat o bandă Mylar, apoi specimenele au fost fotopolimerizate timp de 20
secunde. Suprafaţa direct expusă luminii vizibile s-a lustruit cu discuri
abrazive din oxid de aluminiu medii, fine şi extra-fine. Specimenele au fost depozitate
în salivă artificială pentru 24 ore, la 37°C şi împărţite ulterior în şase
grupuri (n = 10):
lotul
control (fără colorant);
fum
de ţigară;
cafea;
cafea
şi fum de ţigară;
vin
roşu;
vin
roşu şi fum de ţigară.
Grupurile
2, 4 şi 6 au fost expuse zilnic la fumul de ţigară a 20 de ţigarete (10
ţigarete la câte 8 minute, de două ori pe zi) timp de 21 de zile. Expunerea la
ţigarete s-a efectuat într-un dispozitiv acrilic închis ermetic. Acest aparat
conţinea două camere conectate printr-un orificiu obturat cu o hârtie de filtru
pentru ţigarete. Ţigaretele aprinse au fost aşezate în prima incintă, prevăzută
cu ventilaţie externă. Vaporii din aer au condus fumul din prima cameră în cea
de-a doua, unde se aflau specimenele din compozit. Pentru a ajunge în a doua
incintă, fumul trebuia să treacă prin bariera filtrului de ţigarete. Cea de-a
doua cameră era dotată cu un al doilea orificiu pentru eliberarea vaporilor de
aer. Această metodă reprezintă o adaptare a celei descrise de Le Mesurier şi
colab.10
În
cazul grupurilor 3, 4, 5 şi 6, specimenele au fost expuse la soluţii de cafea
şi vin roşu prin imersia zilnică timp de 4 minute în lichidele respective (2
minute de imersie la intervale de 12 ore). După fiecare ciclu de imersie de 2
minute, specimenele au fost spălate cu apă de robinet şi depozitate în salivă
artificială la 37°C. Relustruirea s-a efectuat după perioada de 21 zile de
expunere la agenţii de colorare, prin utilizarea discurilor din oxid de
aluminiu cu abrazivitate redusă, menţionate anterior.
Determinările
cromatice s-au efectuat în conformitate cu sistemul Cie L*a*b*. S-au măsurat
parametrii de culoare L* (luminozitate), a* (verde-roşu), b* (albastru-galben)
şi ® (variaţia totală a culorii) în trei momente:
iniţial;
după
21 zile de expunere la agenţii de colorare;
după
procedurile de relustruire.
Pentru
determinările coloristice, fiecare specimen a fost repoziţionat în matriţa de
Teflon.
Peste
aceasta s-a aplicat un capac din Teflon alb, cu orificiu central, pentru a
permite inserarea vârfului spectrofotometrului. Astfel, capătul distal al
conductei de lumină aparţinând spectrometrului a rămas în contact cu specimenul
examinat şi într-o poziţie fixă, controlându-se
influenţa luminii externe şi prevenindu-se totodată dispersia luminii
spectrofotometrului.
Valorile
L*, b* şi DE* au fost analizate prin analiza de varianţă dispersională (ANOVA);
comparaţiile multiple s-au efectuat cu ajutorul testului post-hoc Tukey.
Variabila dependentă a* nu a prezentat o distribuţie normală şi s-a recurs la
analiza prin testul Kruskal-Wallis şiFriedman. În analizele statistice s-a luat
în considerare nivelul de încredere de 95%.
Rezultate
S-au
identificat interacţiuni semnificative statistic între agenţii de colorare şi
perioadele de timp în cazul variabilelor L* şi b* (P<0,001). Asocierea
vinului roşu cu fumul de ţigară (grupul 6) a condus la valori L* semnificativ
mai mici. Lotul cu vin roşu (grupul 5), cafea şi fum de ţigară (grupul 4) şi
fum de ţigară (grupul 2) au prezentat luminozitate similară. Relustruirea a amplificat
luminozitatea, dar valorile L* au rămas
semnificativ reduse faţă de cele iniţiale. După polizare, toate grupurile au
prezentat luminozitate similară.
După
etapa de colorare combinaţia dintre cafea şi fum de ţigară (grupul 4),
respectiv vin roşu şi fum de ţigară (grupul 6) a produs un efect de îngălbenire
mai pronunţat din punct de vedere statistic. Fumul de ţigară (grupul 2) şi
vinul roşu (grupul 5) a demonstrat valori b* similare, comparabile cu cele
iniţiale. Lotul control a prezentat valori b* reduse. Relustruirea a diminuat
semnificativ aspectul gălbui al grupurilor colorate; totuşi, s-au consemnat
diferenţe în privinţa valorilor b*. Valori medii crescute s-au identificat în
grupurile 2 şi 4, urmate de 3 şi 6 şi în final la grupurile 5 şi 1.
S-au
observat diferenţe semnificative între agenţii de colorare şi perioadele de
timp în ceea ce priveşte variabila a* (P<0,05). Specimenele grupurilor 2, 4,
5 şi 6 au prezentat o creştere semnificativă a pigmentaţiei roşii după perioada
de colorare (>a*). Relustruirea nu a reuşit să diminueze aspectul roşiatic
indus de expunerea la agenţii coloranţi; grupurile 6, 2 şi 4 au prezentat
valori a* similare şi mai mari decât celelalte grupuri.
Variaţia
totală de culoare (∆E*) a demonstrat o interacţiune semnificativă între
factorii majori (P=0,003). S-au observat valori ∆E mai mari în cursul perioadei
de colorare iniţială la specimenele expuse la vin roşu şi fum de ţigară (grupul
6), urmat de cafea şi fum de ţigară (grupul 4). Efectul agenţilor izolaţi a
fost mai amplificat în cazul vinului (grupul 5), urmat de fumul de ţigară
(grupul 2) şi cafea (grupul 3). Relustruirea a diminuat petele extrinseci în
proporţii diferite. Nu în ultimul rând, valorile ∆E rezultate din perioadele de
relustruire–colorare şi repolizare–valori iniţiale au indicat diferenţe
semnificative numai în cazul grupurilor 1, 2 şi 3. Modificarea de culoare a
specimenelor imersate în salivă artificială a fost semnificativă; totuşi,
comparaţia dintre colorare-momentul iniţial şi relustruire-moment iniţial nu
s-a dovedit a fi semnificativă.
Discuţii
Prima
ipoteză testată în cadrul prezentului studiu a fost acceptată, deoarece
parametrii de culoare ai răşinilor compozite s-au modificat după expunerea la
agenţii de colorare. În schimb, cea de-a doua ipoteză examinată a fost doar
parţial acceptată întrucât procedurile de relustruire au diminuat colorarea,
însă nu au fost capabile să readucă parametrii de culoare la valorile iniţiale.
În
ultimii ani, aspectele estetice au devenit extrem de importante pentru
clinicieni şi pacienţi deopotrivă. În diverse situaţii clinice, materialele de
restaurare utilizate trebuie să respecte nu doar criteriul de sănătate şi
funcţionalitate, ci să ofere totodată şi rezultate deosebit de estetice. În
plus, există şi o preocupare frecventă în ceea ce priveşte perioada de timp în
care restaurările estetice îşi pot menţine caracteristicile de culoare în
mediul oral, unde vor fi expuse în mod frecvent la mai multe tipuri de agenţi
de colorare.9-12
Potrivit
rezultatelor, toate grupurile au prezentat modificări de culoare detectabile
vizual, întrucât valorile ∆E* au fost mai mari decât la 3.3.12 Totuşi, doar
specimenele expuse la cafea şi fum de ţigară, vin roşu sau vin roşu şi fum de
ţigară au prezentat modificări de culoare diferite semnificativ faţă de lotul
control. Deşi grupul control a demonstrat cea mai mică variaţie de culoare (∆E*
= 8,19), după 21 zile de depozitare această valoare a devenit semnificativă
clinic. Aceste rezultate coincid cu cele ale unui studiu anterior, care sugera
o colorare extrinsecă mediată de salivă5. Autorii au speculat că efectul
colorant al salivei se datorează probabil mucinei, o componentă a salivei
artificiale utilizate în cadrul prezentului studiu.5
Combinaţia
dintre vinul roşu şi cafea cu fumul de ţigară a oferit modificări considerabile
în privinţa parametrilor de culoare, indicând faptul că fumul de ţigară poate
intensifica efectele unor soluţii de colorare. Comparativ cu acţiunea izolată a
soluţiilor pigmentate, combinaţia cu fumul de ţigară a redus semnificativ
luminozitatea şi a amplificat tendinţa de colorare în galben (>b*) şi roşu
(>*a) a specimenelor de compozit.
Fumul
de ţigară individual a accentuat orientarea spre colorarea roşiatică şi a
diminuat luminozitatea specimenelor răşinoase, comparativ cu cafeaua. Un efect
superior de colorare a fumului de ţigară, în comparaţie cu ceaiul negru şi
cafeaua, a fost raportat şi anterior.13Pigmentarea maronie provenită din gudron
pare să explice modificarea coloristică indusă de fumul de ţigară. În acest
studiu s-a folosit o marcă de ţigări ce conţine 10 mg gudron. Întrucât
rezultatele obţinute în cadrul acestei cercetări se limitează la această marcă
de ţigări/cantitate de gudron, se impun studii suplimentare pentru a verifica
dacă diferitele concentraţii de gudron pot produce alte efecte de colorare la
nivelul materialelor de restaurare estetice.
Specimenele
expuse la vin roşu au prezentat o reducere semnificativă a luminozităţii şi o
tendinţă crescută de pigmentare roşiatică. Efectul de îngălbenire
nesemnificativ al vinului roşu poate fi corelat cu culoarea sa roşie
întunecată. Literatura de specialitate explică faptul că efectul său cromogen
rezultă din conţinutul alcoolic, ce poate deteriora matricea răşinoasă8,14
precum şi din pH-ul acid, care poate amplifica sorbţia şi solubilitatea
compozitelor.14
Un
studiu anterior analiza adsorbţia in vitro a agenţilor cromogeni la nivelul
peliculei salivare.1 S-a afirmat că în timpul expunerii la vinul roşu
cantitatea pigmenţilor adsorbiţi a crescut de peste 10 ori. Acest efect s-a
justificat prin acţiunea pigmenţilor menţionaţi ca antocianine, provenite din
straturile superficiale ale cojii de struguri. Reprezintă compuşi polifenolici
ce pot forma rapid complexe cu proteinele din cavitatea orală, determinând colorarea
limbii şi a dinţilor.15Deşi relustruirea a facilitat creşterea luminozităţii şi
reducerea pigmentaţiei gălbui, această procedură nu a fost capabilă să readucă
toţi parametrii de culoare la valorile iniţiale. Şi tendinţa de pigmentare
roşiatică s-a modificat după relustruire, dar efectul nu a fost uniform în
cadrul tuturor grupurilor experimentale. Un alt studiu9 a demonstrat că
repolizarea poate diminua semnificativ coloraţia superficială, dar fără a o
elimina complet. Rezultate similare s-au obţinut şi în cercetarea de faţă,
întrucât în cadrul grupurilor 4, 5 şi 6 procedurile de relustruire au redus
coloraţia superficială, perceptibilă vizual (∆E*>7,60). Cu toate acestea,
etapa de repolizare nu a eliminat eficient coloraţia superficială a acestor grupuri,
deoarece valorile variaţiei totale de culoare constatate între relustruire şi
perioadele iniţiale au depăşit semnificativ perceptibilitatea clinică şi
pragurile de acceptabilitate (∆E*>8.34).
Performanţa
adecvată a relustruirii în cadrul câtorva grupuri demonstrează că această
metodă poate fi o alternativă de eliminare parţială a petelor superficiale.
Totuşi, celelalte alternative de relustruire, altele decât folosirea discurilor
de oxid de aluminiu cu abrazivitate redusă, necesită evaluare suplimentară,
pentru a stabili o metodă cu eficienţă generală, independentă de agentul de
colorare.
Concluzii
În
limitele prezentului studiu in vitro, se poate concluziona că agenţii coloranţi
testaţi pot induce modificări de culoare semnificative în cazul răşinilor
compozite. În plus, expunerea combinată la fumul de ţigară şi vin roşu conduce
la o pigmentare mai puternică a compozitului. Iar procedurile de relustruire cu
discuri din oxid de aluminiu cu abrazivitate redusă pot reprezenta o
alternativă de reducere a colorării compozitului, în pofida inabilităţii de a
elimina complet pigmentaţia superficială. Sursa: Revista Actualitati Stomatologice
| 
